LOCURI DIN AVRAMESTI

Avrămesti este un vechi sat de razesi din Colinele Tutovei, in judetul Vaslui. Desi astazi numara doar cateva sute de locuitori, acest catun a fost intemeiat in urma cu peste 500 de ani de Avram Huiban – unul dintre arcasii lui Stefan cel Mare.

Legenda spune astfel:

”Sub domnia lui Ștefan-Vodă, un anume Avram Huiban, care locuia la munți, fiind randuit, ca soldat daraban, să caute nuiele de corn pentru arcuri, nimereşte cu o ceată de voinici tocmai pe valea Marului, unde găsesc corniș îndestul. Locurile acestea acoperite cu păduri nestăpânite de nimeni i-au plăcut prea mult şi s-a hotarât a le cere de la Ștefan-Vodă ca răsplată de vitejie, dacă norocul îl va ajuta în lupta ce avea să se dea cu Turcii. Dându-se bătălia de la Racova şi turcii fiind învinși, după bătălie, Ștefan Vodă, la cererea soldatului Avram Huiban, recunoscându-i vitejia, l-a facut călăraș și i-a dat drept răsplată ca rezășie Valea Mărului cu megieșiile ei. Venind el aici, s-a așezat la poiana dealului, unde este astăzi biserica Sf. Neculae, poiană înconjurată de tei și acoperită cu iarba numită ”Avrămeasă”. S-a căsătorit cu Ileana Mrescu din satul Bogdănesei, județul Bacău; felete le-a măritat după păstorii viţelor lui, iar băieții după fete din sate depărtate de la munte ce-i erau cunoscute lui. Așa satul lui Avram s-a tot mărit, averile i-au crescut. Prisaca lui numara 5.000 de matce și vitele umblau șase luni de vară până la hotarele moșiilor lui; iar urmașii lui, împărțindu-și moșia, au alcătuit cu timpul noi sate […]”.

Povestea se confirmă prin copia de pe documentul pe pergament, scoasă în anul 1610 de către Stăvărache Huiban, descendentul lui Avram Huiban, care cuprinde următoarele:

Uric domnesc

„Eu Ștefan Voevod, bozie, domn Moldavschi,

Cu mila lui Dumnezeu, Eu Ștefan Voevod, Domnul țerei Moldovei, însciințăm cu acestă carte a nostră pe oricine o vedea sau auzi, cum că acestui adevărat Avram Huiban I-am dat în susul Berladului, la apa merului, Valea cornilor, de arce, pe unde este Judele Sion; i-am dat lui acest uric cu dreptul de rezășie, însă atârnare de la Curtea nostră domnescă din Vasluiu, pentru vitejia lui în bătălia cu Turcii din susul Vasluiului, cunoscendu-l daraban din munte, l-am făcut călăraș să nu plătescă nici un bir. Acestă moșie să fie pentru el, copiii lui, frații lui, nepoții lui, strănepoții lui până unde ajunge vita în șese luni de vera și pentru tot neamul lui neclintit în veci. Amin:”

(Urmeză copia pecetei cu cap de bou și data 12 Maiu 1475)

 

Legenda trăieste şi astăzi în inimile sătenilor şi este reînviată în fiecare an, la Sărbatoarea Satului de la Sfânta Maria Mare. Cete de tineri coboară călare în vatra satului jucând rolurile lui Stefan, Avram Huiban şi ale arcaşilor lui pentru a citi Uricul domnesc care a pus temelie unei poveşti de sute de ani.